Fără variante

În ţara în care dacă eşti oier, te crezi "războinic al luminii" şi te compari cu Iisus ajungi europarlamentar, unii încearcă să acceadă în funcţii publice şi pe ideea "aşa tată aşa fiu", sperând că numele unui împărat roman îi va ajuta.
Din păcate pentru progenitură, toate aceste argumente devastatoare nu au fost îndeajuns pentru ca o mică parte dintre noi să îl ştampileze. Totuşi cred că meteahna poporului român nu este aceea de a avea parte şi de candidaţi "absurzi" (cel puţin în opinia mea), ci în aceea de a avea parte numai de astfel de candidaţi. Astfel se ajunge la veşnica problemă de a alege între două rele răul cel mai mic.
Se pare că ne confruntăm cu această problemă foarte des, iar aici nu mă refer numai la politică. În general alegerile noastre sunt facute pe "criteriul" ăsta.
Închei totuşi ca de obicei într-o notă uşor optimistă sperând că vom reuşi să facem până la urmă şi alegeri convenabile, nu alegeri a căror rezultat ne face mai puţin rău. Până nu vom ajunge să facem aşa nu vad cum acest popor ar putea să evolueze.

Offff...

În ţara în care bătaia pentru un loc de parcare sau cea de la semafor este ceva uzual şi poate chiar pentru unii un reflex, un alt eveniment îi macină pe români în această perioadă agitată a tânărului nostru stat democratic, şi anume "flacăra violet" şi asaltul de energie negativă cu care a fost atacată familia Geoană.
Din pură curiozitate şi exasperat de importanţa atribuită acestui subiect am dat un "search" pe realitatea.net (un site aferent unei televiziuni de altfel onorabile şi independente) scriind "flacăra violet". Rezultatul a fost unul surprinzător pentru mine unul, am aflat că în ştirile publicate pe site 118 dintre ele conţineau această sintagmă. Nu ştiu dacă să mă amuz de faptul că realitatea a ajuns sa facă episoade cu "flacăra" observând succesul unei alte televiziuni sau să mă întristez pt că acest site este pe locul 2 ca accesări în categoria ştiri după mult mai celebrul cancan.ro. Cred că a doua variantă este de prisos având în vedere că populaţia utilizatoare de internet şi vorbitoare de limba română îşi procură informaţiile de pe site-urile mai sus menţionate.
Deviind puţin de la subiect aş vrea să fac nişte referiri şi la omul cu cel mai puternic caracter din clasa politică autohtonă şi anume victima atacurilor, domnul aproape preşedinte Mircea Geoană. Se spune că un mare campion se vede atunci când pierde. Se pare că Micul Găgăuţă nu este interesat de acest aspect şi probabil va găsi şi o păpuşă VooDoo, va cere o renumărare a acelor infipte în ea şi va afla unde anume şi-a înfipt acul Elena Udrea.
Dacă ar fi să trag o concluzie despre mass media, politicieni şi populaţie aş spune că mă bucur că am ajuns până aici şi că anul abia început se anunţă unul cel puţin la fel de interesant. O seară bună să aveţi şi încercaţi pe cât posibil să evitaţi energiile neprietenoase.

Why not

În ţara în care iarna nu-i ca vara, iar unii îşi vând apartamentele ca să îşi cumpere un BNVEU să se dea cu el pe Dorobanţi că poate reuşesc să agaţe vreo piţipoancă şi încearcă să o convingă să o ducă la garsonierele lor din Rahova, miracolele şi fericirea par cam imposibil de observat.
Expresia celor mai mulţi oameni este una sumbră, oraşul cu graţioasele clădiri gri dintr-o epocă trecută nu prea ajută nici ele. E peisajul Bucureştiului contemporan. Totuşi trebuie să remarc şi upgrade-urile facute şi să mulţumesc minţilor luminate care construiesc cladiri noi(vome), dar pastrează pereţii celor vechi sau pentru a recurge la varianta mai scurtă le dărâmă.
Se spune că pentru copii miracolele sunt ceva normal, se întâlnesc cu ele în fiecare zi şi le preţuiesc mai mult ca noi. Cred că este aşa pentru că pentru ei este mai important să fie luaţi în braţe de mamă decât să apară la unul din multele posturi independente de TV pe care le avem şi să devină celebru pentru ca l-a tuns pe Naomi.
Miracolele sunt totuşi existente printre noi, iar aici nu ma refer la autostrazi suspendate sau la politicieni care să pună interesul celui care l-a votat înaintea interesului propriu, pt că astea sunt utopii. Un miracol îl face părintele care îşi duce copilul la şcoală, se duce la muncă unde şeful nu este în cea mai bună zi, pleacă să ia copilul de la bunica se duce cu el în parc şi seara stă cu el până adoarme.
Din păcate fericirea şi miracolele au devenit ceva cam rar;de ce? Poate pentru că dacă miracolele ar fi la ordinea zilei le-am crede ceva normal...

De inceput...

În ţara în care orice om cu o opinie îşi face blog pentru a şi-o exprima, mi-am găsit şi eu un loc, iar marele internet se pare că nu are o problemă în a mă găzdui şi pe mine.
Cei 7 ani de acasă îmi spun că ar fi frumos să mă prezint, dar totuşi cum în cei 7 ani am mai şi absentat îmi voi permite să mă dezvălui vouă doar sub numele de Alex. Ocupaţia mea nu este importantă pentru voi, iar vârsta cu atât mai puţin.
Motivul acestui demers este de împărtăşi cu unii din voi "neajunsurile" ţării în care trăim. Este un mod cat se poate de ligitim şi democratic de exprimare, aşa că mi-am zis că dacă tot am această oportunitate de ce să nu o folosesc. Consider că mi-am dobândit dreptul de a face "comentarii" politice prin faptul că din spirit civic nu am lipsit nicodată de la vot, iar comentariile despre viaţa de zi cu zi prin apartenenţa mea la cetăţenia română.
Nu mă deranjează să fiu judecat, ba chiar îmi face mare plăcere, mai ales pt. ca pot să vă răspund, nu mă consider perfect, dar mi-ar plăcea ca voi să faceţi asta. Tot ce voi scrie vreodată aici va fi şi este dintr-o singură "suflare" fără scheme predefinite sau şabloane, aşa că greşelile sunt inevitabile.
Deocamdată vă mulţumesc pt. timpul acordat şi sper sa ne mai vedem.