sometimes it hurts

In tara in care numarul somerilor este pe o panta invers proportionala cu numarul de SUV-uri ce se afiseaza prin oras, noi trebuie sa suportam zi de zi niste oameni fara pic de valoare, ca sa nu mai vorbesc despre morala.
Faptul ca acesti oameni exista nu ar reprezenta o problema, pentru ca oameni cu un iq mai scazut sau mai putin inteligenti sau oameni de joasa speta gasim peste tot. Problema apare atunci cand in acest popor latin, care se mandreste cu faptul ca a fost cotropit cu greu de romani, acest gen de oameni fac parte din conducere. Nu ma refer aici numai la politicieni pentru ca imi este greu sa cred k nu stiti sau nu ati auzit de un om de acest gen care este mai stiu eu ce sef prin vreo intreprindere de stat.
Nici asta nu ar reprezenta o mare problema daca perioada in care traim ar fi inaintea caderii cortinei de fier, iar mai precis inaintea ciuruirii la Targoviste a mult iubitului nostru conducator impreuna cu consoarta. Dar din pacate au cam trecut 20 si ceva de ani de atunci. Conform primului articol din Constitutie Romania este acum o republica, democrata in care drepturile si demnitatea cetatenilor sunt respectate. Ma intreb atunci cum de in fruntea tarii se afla aceleashi persoane??? Ce oare s-a schimbat???
Ce rost mai are sa vorbesc despre faptul ca valorile nu sunt apreciate, uneori nici macar dupa ce au murit. La guvern sau parlament trebuie sa ai anumite radacini sau multi bani ca sa ajungi, la TV trebuie sa te cheme Naomi sau sa fii blonda ca sa ajungi, iar intr-o intreprindere sau institutie de stat nu ai cum sa ajungi in varf pt k acolo e deja cineva de mai multi zeci de ani si inca respira. Acestea sunt valorile pe care le apreciem...
Aceste lucruri dor, si de aceea nu voi incheia intr-o nota optimista, pentru ca pur si simplu nu cred ca meritam...

In cautarea fericirii

In tara in care "cautarea fericirii" nu este considerat unul dintre drepturile inalienabile, se doreste o revizuire a constitutiei prin care clasa politica actuala doreste sa scape de blocajele constitutionale.
Ca de obicei intr-o democratie partidele au opinii diferite fata de felul in care si-ar dori sa arate republica noastra. Cei mai de "dreapta" doresc o republica parlamentara cu puteri sporite ale parlamentului si un "presedinte marioneta", cei care pasesc de la stanga la dreapta in functie de anotimp isi doresc puteri sporite pentru "Cezar" al lor, iar forta de "stanga" are mici dificultati in a decide ce vrea. Noul lor lider V.P. este putin cam nehotarat din acest punct de vedere si isi schimba viziunea in functie de ce ii dicteaza tata Iliescu sau matusa Nastase.
In tot acest timp romanii se confrunta in fiecare zi cu un "stat de drept" care figureaza doar pe hartie cu aceasta denumire. Din pacate de prea multe ori romanii nici nu concep sa dea in judecata statul, pt ca stiu ca oricum nu au sanse. Intr-o tara in care puterea judecatoreasca(ce ar trebui sa fie cea mai importanta in stat) intra in greva, iar judecatorii iau decizii in functie de directivele politice.
In opinia mea cel mai important drept pe care un om il poate avea este egalitatea in fata legii, ori la noi sunt mici probleme in respectarea acestui drept, sau egalitatea inclina in functie de cat de multe hartii cu oameni importanti pe ele au cei care se afiseaza in fata judecatorului.
Astfel nu vad cum modificarea articolelor din constitutie pe care le doresc partidele ar putea sa ajute cetatenii tarii sa "caute fericirea", din pacate acest drept in alte tari, pe plaiurile mioritice a devenit doar o utopie...

long time no see

In tara in care ninsoarea ia autoritatile locale de fiecare data prin surprindere si da subiecte mass-mediei pentru cel putin o zi, noi ne bucuram de amalglamul de evenimente ce ne asalteaza in fiecare zi.
De ultima data cand ne-am vazut s-au intamplat mai multe... "evenimente" pe scena politica autohtona. Primul pe care as vrea sa il mentionez ar fi noua fata a ideologiei social democrate romanesti, ce vine sa intareasca puterea stangii in Romania prin persoana nemaipomenitului Victor Ponta. Am auzit de foarte multe ori comentarii vis-a-vis de aceasta "schimbare" care sunau cam asa:
"PSD-ul are un nou inceput...", "Victor Ponta va schimba fata PSD-ului".
M-am gandit ca poate imi scapa mie ceva si ca gandirea mea este alterata. Totusi m-am gandit sa iau problema punctual si sa vad daca gresesc eu sau nu. M-am uitat intai sa vad oamenii care l-au sprijinit pe V.P.. Primele doua nume care mi-au venit in minte au fost Iliescu si Nastase, doua personaje respectabile si cu experienta in viata politica romaneasca de altfel. Nu stiu de ce dar nu vad cum aceste doua persoane reprezinta un suflu nou si cum ar putea sa schimbe fata partidului. Asa ca portretul de marioneta al noului presedinte PSD incepe sa se contureze. Alt domn care este brusc si-a schimbat opinia si nu intelegea de ce l-a sustinut pe Geoana. Pana la urma in opinia mea PSD-ul nu cred ca a facut mai mult decat sa schimbe un om (caruia trebuie sa ii recunosc spiritul oratoric dezvoltat, lucru pe care partidul nu prea l-a avut) si niste grupuri de interese. In concluzie la vremuri noi tot ei.
Un alt "eveniment" cu o importanta parca mai mica a fost si congresul extraordinar din PNL. Unde spre deosebire de bunul lui prieten Geoana, Crin Antonescu a reusit sa tina membrii pentru el si sa isi continue munca inceputa cu speranta unui utopic, cel putin in opinia mea, 30% la urmatoarele alegeri. Nu cred ca are rost sa vorbesc si de "domnul Rompetrol" ce sta in spatele floricelei din fruntea partidului. Deci nimic nou sub soare nici in partea dreapta a Parlamentului.
Intre timp guvernul PDL-isto-Independent-Maghiar face o treaba de exceptie, reduce salarii, reduce personal, reduce pensii, pentru ca este nevoie de economie la buget.Totusi deficitul bugetar are o panta ascendenta si se pare ca "economiile" propuse de guvern nu au un efect foarte benefic. Colac peste pupaza primul om in stat care s-a gandit sa isi faca aparitia, ne da o veste si mai interesanta si ne spune ca Romania are mici probleme in a-si plati imprumutul facut la FMI si ca ar fi bine ca spre sfarsitul anului sa mai luam un imprumut, ca acolo unde e unul merge si al doilea.
Lucrurile nu par foarte roz si situatia pare sa se inrautateasca pe zi ce trece, totusi ne bucuram ca parca norii au inceput sa se mai albeasca putin si ca la un moment dat o sa iasa si o raza de soare. Macar speranta sa avem chiar daca motivele sa ne-o pastram nu sunt prea multe.

one more shot

În ţara în care singurul mod în care putem să decidem pentru viitorul celor care ne conduc şi implicit al nostru (votul) este echivalent cu mai puţin de un cartuş de ţigări sau 2 sticle de wisky, sunt oameni care spun că totul se mişcă din rău în mai rau; oare de ce?
Suntem o ţară plină de naţionalişti şi de patrioţi care respectă şi apără cu ardoare valorile ţării, dar în acelaşi timp se uită cu invidie mai la Vest sau mai peste ocean şi se gandesc:"de ce nu sunt si eu francez...etc.". Ne apreciem atât de mult ţara încât cea mai mare parte din tineri s-au gândit cel puţin o dată mai în glumă sau mai în serios să emigreze. Nu suntem mulţumiţi de curăţenia de pe străzi, nu suntem mulţumiţi de funcţionarii publici că ne tratează cu scârbă, nu suntem mulţumiţi de drumurile proaste. Dar eu mă întreb dacă nu cumva vreunul din noi a aruncat un gunoi pe strada vreodată (eu recunosc că am aruncat), dacă nu cumva avem un prieten, rudă sau măcar cunoştiinţă care lucrează ca funcţionar sau care lucrează la o firmă care face sau repară drumuri? Răspunsul este "da" de cele mai multe ori. Deci în concluzie aceşti oameni sunt printre noi, traiesc alături de noi sau chiar suntem acei oameni. Ei nu sunt niste oameni imaginari care fac rau ţării. Şi totuşi cand spunem că românii sunt mizerabili pentru că aruncă gunoaie pe strada ş.a.m.d. nicodată nu ne includem şi pe noi. Deci suntem cetăţeni ai ţării ne comportăm ca atare, dar când apare o problemă noi cu siguranţă nu avem treabă cu ea şi trebuie să o blamăm. Nu zic că trebuie să fim perfecţi doar să ne asumăm greşelile şi să încetăm să mai fim cetăţeni "schizofrenici".

Men of Honor

În ţara în care pseudointelectuali ca Badea şi Ciutacu sunt lideri de opinie, Diaconescu este lider de audienţă, Vanghelie este primar, Becali este europarlamentar, nu pare nimic greşit ca şi fratele Basescu sa fie naşul fetei lui Mondialu'.
Am impresia că uneori suntem absurzi şi avem aşteptari prea mari de la "liderii" noştri, de la cei care ne conduc, cu toate ca dacă mai arunc încă o dată ochii pe numele enumerate mai sus îmi dau seama că nu suntem absurzi deloc. Din păcate aşteptările, dacă le avem, sunt cu siguranţă prea mari, pt că de la astfel de oameni dacă ai vreo pretenţie, iar aici nu ma refer la cei care se duc la Becali zic crezul şi aşteaptă să curgă cu bani pe ei. Mă refer la cei care îl au ca primar pe Vanghelie şi pe vremea asta aşteaptă să iasă din epoca de gheaţă sau la cei care aşteaptă ca Ciutacu să nu mai explice strazile pline de zapadă prin :"e vina lui Băsescu", nu de alta dar alegerile s-au terminat de ceva timp, chiar şi la cei care l-au votat pe Băsescu pt. a nu "da ţara" pe mana mafiei din PSD şi s-au ales cu un frate naş de Mondial.
Problema cea mai mare totşi în opinia mea se trage tot de la noi, pentru că Vanghelie, Becali, Băsescu şi mulţi alţii au ajuns în poziţiile în care sunt după ce nişte oameni şi-au exprimat încrederea în ei prin vot, poate în unele cazuri ca să scape de celalalt candidat, iar mai grav în altele pt că e mai frumos, e mai de aceiaşi rasă sau ca sa nu mai intre la puşcărie.

Fără variante

În ţara în care dacă eşti oier, te crezi "războinic al luminii" şi te compari cu Iisus ajungi europarlamentar, unii încearcă să acceadă în funcţii publice şi pe ideea "aşa tată aşa fiu", sperând că numele unui împărat roman îi va ajuta.
Din păcate pentru progenitură, toate aceste argumente devastatoare nu au fost îndeajuns pentru ca o mică parte dintre noi să îl ştampileze. Totuşi cred că meteahna poporului român nu este aceea de a avea parte şi de candidaţi "absurzi" (cel puţin în opinia mea), ci în aceea de a avea parte numai de astfel de candidaţi. Astfel se ajunge la veşnica problemă de a alege între două rele răul cel mai mic.
Se pare că ne confruntăm cu această problemă foarte des, iar aici nu mă refer numai la politică. În general alegerile noastre sunt facute pe "criteriul" ăsta.
Închei totuşi ca de obicei într-o notă uşor optimistă sperând că vom reuşi să facem până la urmă şi alegeri convenabile, nu alegeri a căror rezultat ne face mai puţin rău. Până nu vom ajunge să facem aşa nu vad cum acest popor ar putea să evolueze.

Offff...

În ţara în care bătaia pentru un loc de parcare sau cea de la semafor este ceva uzual şi poate chiar pentru unii un reflex, un alt eveniment îi macină pe români în această perioadă agitată a tânărului nostru stat democratic, şi anume "flacăra violet" şi asaltul de energie negativă cu care a fost atacată familia Geoană.
Din pură curiozitate şi exasperat de importanţa atribuită acestui subiect am dat un "search" pe realitatea.net (un site aferent unei televiziuni de altfel onorabile şi independente) scriind "flacăra violet". Rezultatul a fost unul surprinzător pentru mine unul, am aflat că în ştirile publicate pe site 118 dintre ele conţineau această sintagmă. Nu ştiu dacă să mă amuz de faptul că realitatea a ajuns sa facă episoade cu "flacăra" observând succesul unei alte televiziuni sau să mă întristez pt că acest site este pe locul 2 ca accesări în categoria ştiri după mult mai celebrul cancan.ro. Cred că a doua variantă este de prisos având în vedere că populaţia utilizatoare de internet şi vorbitoare de limba română îşi procură informaţiile de pe site-urile mai sus menţionate.
Deviind puţin de la subiect aş vrea să fac nişte referiri şi la omul cu cel mai puternic caracter din clasa politică autohtonă şi anume victima atacurilor, domnul aproape preşedinte Mircea Geoană. Se spune că un mare campion se vede atunci când pierde. Se pare că Micul Găgăuţă nu este interesat de acest aspect şi probabil va găsi şi o păpuşă VooDoo, va cere o renumărare a acelor infipte în ea şi va afla unde anume şi-a înfipt acul Elena Udrea.
Dacă ar fi să trag o concluzie despre mass media, politicieni şi populaţie aş spune că mă bucur că am ajuns până aici şi că anul abia început se anunţă unul cel puţin la fel de interesant. O seară bună să aveţi şi încercaţi pe cât posibil să evitaţi energiile neprietenoase.

Why not

În ţara în care iarna nu-i ca vara, iar unii îşi vând apartamentele ca să îşi cumpere un BNVEU să se dea cu el pe Dorobanţi că poate reuşesc să agaţe vreo piţipoancă şi încearcă să o convingă să o ducă la garsonierele lor din Rahova, miracolele şi fericirea par cam imposibil de observat.
Expresia celor mai mulţi oameni este una sumbră, oraşul cu graţioasele clădiri gri dintr-o epocă trecută nu prea ajută nici ele. E peisajul Bucureştiului contemporan. Totuşi trebuie să remarc şi upgrade-urile facute şi să mulţumesc minţilor luminate care construiesc cladiri noi(vome), dar pastrează pereţii celor vechi sau pentru a recurge la varianta mai scurtă le dărâmă.
Se spune că pentru copii miracolele sunt ceva normal, se întâlnesc cu ele în fiecare zi şi le preţuiesc mai mult ca noi. Cred că este aşa pentru că pentru ei este mai important să fie luaţi în braţe de mamă decât să apară la unul din multele posturi independente de TV pe care le avem şi să devină celebru pentru ca l-a tuns pe Naomi.
Miracolele sunt totuşi existente printre noi, iar aici nu ma refer la autostrazi suspendate sau la politicieni care să pună interesul celui care l-a votat înaintea interesului propriu, pt că astea sunt utopii. Un miracol îl face părintele care îşi duce copilul la şcoală, se duce la muncă unde şeful nu este în cea mai bună zi, pleacă să ia copilul de la bunica se duce cu el în parc şi seara stă cu el până adoarme.
Din păcate fericirea şi miracolele au devenit ceva cam rar;de ce? Poate pentru că dacă miracolele ar fi la ordinea zilei le-am crede ceva normal...

De inceput...

În ţara în care orice om cu o opinie îşi face blog pentru a şi-o exprima, mi-am găsit şi eu un loc, iar marele internet se pare că nu are o problemă în a mă găzdui şi pe mine.
Cei 7 ani de acasă îmi spun că ar fi frumos să mă prezint, dar totuşi cum în cei 7 ani am mai şi absentat îmi voi permite să mă dezvălui vouă doar sub numele de Alex. Ocupaţia mea nu este importantă pentru voi, iar vârsta cu atât mai puţin.
Motivul acestui demers este de împărtăşi cu unii din voi "neajunsurile" ţării în care trăim. Este un mod cat se poate de ligitim şi democratic de exprimare, aşa că mi-am zis că dacă tot am această oportunitate de ce să nu o folosesc. Consider că mi-am dobândit dreptul de a face "comentarii" politice prin faptul că din spirit civic nu am lipsit nicodată de la vot, iar comentariile despre viaţa de zi cu zi prin apartenenţa mea la cetăţenia română.
Nu mă deranjează să fiu judecat, ba chiar îmi face mare plăcere, mai ales pt. ca pot să vă răspund, nu mă consider perfect, dar mi-ar plăcea ca voi să faceţi asta. Tot ce voi scrie vreodată aici va fi şi este dintr-o singură "suflare" fără scheme predefinite sau şabloane, aşa că greşelile sunt inevitabile.
Deocamdată vă mulţumesc pt. timpul acordat şi sper sa ne mai vedem.